Inegalitatea lui Mosca nu e o teoremă și nu prezice nimic. E un instrument de planificare care obligă la o întrebare pe care organizațiile o evită: care dintre datele mele sunt deja în afara ferestrei de siguranță? Răspunsul nu se dă pe organizație, ci pe fiecare categorie de date — iar pentru unele, fereastra s-a închis deja.
Propusă de Michele Mosca în 2015 și publicată în IEEE Security & Privacy în 2018, formula originală are trei variabile:
Dintre cele trei, Z (apariția unui calculator cuantic relevant criptografic) e singura pe care n-o controlează nimeni din organizație — și, paradoxal, singura despre care se discută. Punctul articolului e că decizia nu depinde de Z.
De ce ceasul a pornit deja
Datele nu trebuie decriptate în momentul interceptării. Pot fi stocate azi și deschise mai târziu — strategia „harvest now, decrypt later". Asta mută ceasul: expunerea nu începe la Q-day, ci în clipa în care traficul e înregistrat. Orice schimb de chei făcut azi cu RSA sau ECDH are o confidențialitate care depinde de o dată din viitor.
Ce reține un decident
- Inegalitatea se aplică pe categorii de date, nu pe organizație. O bancă nu are un singur X — are zeci.
- Pentru date de sesiune (X = minute/zile), X + Y ≈ Y: aveți timp, dacă începeți acum.
- Pentru date cu orizont de un deceniu (dosare de credit, date financiare), inegalitatea e deja încălcată — protecția de azi trebuie să țină până în 2042–2044, când existența unui CRQC e considerată mai probabilă decât absența lui.
- Pentru date cu confidențialitate pe viață (medicale, genetice), inegalitatea nu a fost niciodată satisfăcută. Ce s-a transmis deja prin canale vulnerabile e deja expus.
- Forma onestă adaugă un termen: A + X + Y > Z, unde A e amânarea. Fiecare an de amânare adaugă exact un an în partea stângă; nimic din dreapta nu compensează.
- Ca să calculați X și Y aveți nevoie de inventar criptografic — exact CBOM-ul cu termen 31 decembrie 2026 pentru entitățile esențiale și importante.
Trei categorii, trei verdicte
Cu Y la 6–8 ani (estimarea DNSC) și Z din raportul Global Risk Institute 2025 (28–49% șanse de CRQC până în 2035, peste 50% până în 2045), formula dă rezultate diferite în funcție de cât timp trebuie să reziste datele:
Date de sesiune
Aveți timp — dacă începeți acum. Capcana: o sesiune scurtă poate transporta date cu viață lungă.
Orizont de un deceniu
Inegalitatea e deja încălcată, cu o probabilitate pe care puțini ar accepta-o pentru orice alt risc.
Confidențialitate permanentă
Niciodată satisfăcută. Singura întrebare rămasă: cât mai adăugați la ce e deja expus.
Variabila care se decide într-o ședință
X e fixat de natura datelor și de lege. Z nu depinde de nimeni. Y se poate reduce, dar doar prin investiții de ani — cripto-agilitate, inventar, standardizare. A, în schimb, se decide într-o ședință. Pe termen scurt, e singura variabilă pe care o controlați complet.
O semnătură nu poate fi recoltată azi și falsificată retroactiv — riscul apare abia la Z. Dar un echipament instalat în 2027, cu o cheie RSA în firmware și 15 ani de viață, funcționează încă în 2042. Dacă acea cheie nu se poate înlocui de la distanță, riscul a fost asumat în ziua achiziției.
Analiza completă, cu toate cifrele, e publicată pe LinkedIn.
Versiunea integrală conține calculul detaliat pe fiecare categorie de date, aplicarea la semnături digitale și arhive electronice, și legătura cu prima etapă din foaia de parcurs DNSC.